Sunt lângă tine… Îți ascult inima!

conectarea inimilor

De foarte multe ori nu îndrăznim să ne dezvelim suspinul lăuntric. Durerea inimii. Iar când ne facem curaj să devenim vulnerabili în fața persoanei iubite, adesea suntem dezamăgiți. Simțim că nu suntem ascultați cu adevărat. Atunci hotărâm ca data viitoare să nu mai facem vulnerabili. Iar inimile noastre se mai distanțează un pic una de alta. Și atunci nu ne mai dezvelim durerea din inimă de frică să nu fim (să nu ne simțim) respinși?


Eu cred că într-o relație frumoasă e nevoie de ingredientul vulnerabilității inimii. Dar și de cel al ascultării inimii. Când pe mine mă doare inima pentru că nu am reușit să realizez ceva sau o altă persoană m-a jignit, am nevoie de mângâiere. Am nevoie să simt că sunt înțeles. Am nevoie să plâng pe umărul persoanei apropiate.


Distanțarea emoțională dintre inimile soției și soțului apare și atunci când inima celui care plânge nu e „ascultată”, nu e mângâiată. Cel care ascultă trebuie să facă doar atât: să asculte. Ce înseamnă asta? Să tacă, să tacă, să tacă, să spună:„Te înțeleg!”, „Înțeleg ce simți!”, „Și eu m-aș fi simțit la fel dacă eram în locul tău!”. Și din nou să tacă, să ofere îmbrățișări, mângâieri.


Ce să nu facă cel care ascultă? Să nu dea sfaturi. Să nu dea sfaturi decât dacă i se cere acest lucru.
Ce face marea majoritate dintre noi? „Trântim” cu sfaturi în persoana iubită atunci când o vedem necăjită sau o certăm pentru că s-a lăsat jignită de colegul de la serviciu. Încercăm să ne punem soția sau soțul pe picioare, încercăm să o facem sau să îl facem mai puternic (adică să nu mai plângă).

De multe ori facem acest lucru pentru că nu ne simțim confortabil în fața durerii, în fața lacrimilor. Ne simțim și noi neputincioși. Și credem că această strategie de a ignora durerea și plânsul inimii persoanei iubite este foarte eficientă. Credem că ignorând plânsul persoanei de lângă noi, ea va deveni mai puternică.


Realitatea e că în momentul în care atenția ne este captată de persoana celuilalt, când persoana iubită se simte ascultată, înțeleasă, legătura dintre noi devine mai puternică. Tăria relației noastre va ajuta să sporească tăria interioară a fiecăruia dintre voi.
Vă încurajez,deci, să vă faceți timp să ascultați sunetul inimii celor apropiați vouă! 😉

INGREDIENTUL nr. 4 al relațiilor SĂNĂTOASE – Acceptă influența partenerului de viață

Acceptă influența partenerului de viață

Acceptarea influenței partenerului de viață în luarea deciziilor este cel de-al 4-lea ingredient important al relațiilor maritale fericite. Atunci când te lași influențat de părerea lui dovedești respect și apreciere vis-a-vis de felul lui de a gândi. Ești dornic să înveți lucruri noi de la acesta și recunoști că el te poate învăța.

Există diferențe majore între sexe atunci când facem referire la acest aspect al acceptării influenței. De la vârste fragede, începând cu vârsta de 18 luni, băieții se lasă influențați doar de băieți, pe când fetițele acceptă influența ce vine atât din partea fetelor cât și din partea băieților.

Fetelor le vine ușor să relaționeze, să accepte și să își exprime emoțiile, pe când această abilitate, spun cercetătorii, nu se regăsește în mod natural la băieți. Băieții au nevoie să învețe, să își dezvolte aceste abilități, adică să devină inteligenți emoțional.

În momentul în care partenerii se lasă influențați unul de celălalt este întărită prietenia care îi leagă. Ingredientul numărul 4 întărește cele 3 ingrediente prezentate anterior și care constituie fațetele prieteniei.

De cele mai multe ori bărbații care refuză influența o fac din teama de a nu pierde controlul asupra vieții lor. Bărbații inteligenți emoțional au înțeles că atunci când cedează din puterea lor și acceptă părerea soțiilor au doar de câștigat: vor câștiga prețuirea soțiilor lor, vor avea relații maritale puternice.

Unii bărbații nu sunt ușor învățabili. Ei au impresia că ideile soțiilor lor nu sunt importante ori interesante, deci nu le respectă opiniile. Aceștia cred că respectul și prețuirea li se cuvine în exclusivitate și își doresc ca cei din jur să le împlinească așteptările. Să nu ne mire când auzim că acești bărbați își sfârșesc viața în singurătate, în izolare.

Reacțiile soțiilor a căror părere este refuzată constant în luarea deciziilor este una aspră: ele vor iniția diverse subiecte de discuție pe un ton dur, lipsit de blândețe.

Sper ca voi, soților, să nu vă simțiți acuzați în nici un fel datorită lucrurilor prezentate mai sus. Am dorit să atrag atenția spre capcanele interacțiunilor maritale zilnice, nicidecum să condamn.

Vă îndemn, așadar, să acceptați influența partenerului vostru, să cedați puterea, pentru că acest lucru contribuie la găsirea fericirii maritale.

Psiholog Bianca Balogh