Legăturile invizibile care produc bucurie sau durere

legaturi invizibile


În fiecare zi interacționăm cu nenumărați oameni. Iar interacțiunile aceastea pot stârni în noi sentimente de bucurie, ne simțim apreciați, încurajați sau, dimpotrivă, ne putem simți respinși, descurajați, mânioși etc.

De ce unele interacțiuni stârnesc în noi emoții negative, iar alte interacțiuni stârnesc emoții pozitive?
Să vă explic – interacțiunile dintre oameni durează, de multe ori, câteva secunde. Fie că suntem la locul de muncă, fie acasă cu copiii, fie gătim împreună cu soțul sau soția, de cele mai multe ori comunicăm pe fugă. Iar acele mici secunde contează foarte mult sau au un impact teribil asupra relațiilor noastre. Un impact pozitiv sau negativ.


Hai să vă explic ce se întâmplă în aceste secunde: vă voi descrie 3 scenarii și impactul lor asupra relației voastre.
Ionel, soțul, vine acasă și se așează la televizor pentru a asculta știrile. Valentina, dorește să îi povestească încântarea ei: a reușit să facă un tort delicios. În această poveste pot exista 3 variante de reacții ale soțului:
• El poate să nu o bage în seamă deloc pe Valentina, să continuie să urmărească știrile, să o ignore total. Poate chiar să dea volumul televizorului mai tare. Valentina se va simți neimportantă. Respinsă. Ei îi va fi greu să mai încerce să îi povestească, cu altă ocazie, ceea ce simte sau gândește.
• Poate să se enerveze când începe Valentina să îi vorbească. Și să strige, vorbind urât cu ea. Să o jignească folosind tot felul de cuvinte urâte, doar-doar va reuși să o facă să tacă. Câteodată reușește să aibă liniște prin tactica asta. Alteori nu. Se trezește cu un obiect de bucătărie în cap. Așa, ca răzbunare.
• În ultima variantă a acestui scenariu Valentina povestește cum a amestecat ouăle cu mascarpone, cum le-a răsturnat din bol, cum a adăugat zahărul etc. La fiecare vorbă a ei Ionel reacționează într-o formă sau alta: dă din cap, zice: „Da, da!”chiar dacă se mai uită din când în când la televizor sau se oprește din vizionat și e numai ochi și urechi și
mai pune și întrebări legat de rețetă. Și cere și o bucată de prăjitură.

Interesul manifestat de Ionel față de munca și vorbele Valentinei sudează relația lor. Valentina se simte iubită, se simte apreciată. Costul plătit de Ionel? 2 minute de atenție. Premiul  câștigat de Ionel și Valentina? O relație caldă, bazată pe apreciere. Un sentiment puternic de apartenență. Sentimentul puternic pozitiv că îi pasă cuiva de tine. Un premiu cu o valoare inestimabilă. O puternică conectare a inimilor lor.


• Observație: știți când se creează o mai mare distanță între cei doi – atunci când el tace sau când atacă? Răspuns: când tace. Când nu reacționează. Indiferența e mai dureroasă decât atacul. Pentru că indiferența transmite mesajul:„ Nu mă interesează ce zici!” În momentul în care vorbele sunt dure și soția se simte respinsă, efectul este tot negativ asupra relației, dar nu la fel de puternic negativ ca atunci când soțul este indiferent și
nu reacționează în niciun fel.


Vă încurajez, deci, să investiți cât mai mult timp și energie în relațiile voastre. E ca la bancă: investiți unii în alții, în fiecare zi, pentru că astfel veți fi tot mai bogați sufletește.

Bianca Balogh, psiholog clinician

Blândețea? Ce nevoie am de ea atunci când vorbesc cu tine?

De multe ori am auzit vorbe de felul: „Oricum lumea e rea! Mai bine vorbesc aspru cu copiii mei pentru a-i întări pentru lumea în care trăim!”. E ca și cum asprimea tonului cu care vorbesc cu cei dragi mie capătă justificare. Îi face tari. De aceea există atmosferă critică în multe familii.

Familii care acceptă critica și tonul aspru ca fiind utile și productive.
Eu una nu cred asta. Blândețea cu care mă apropii de copiii mei sau de soțul meu nu îi face niște oameni lipsiți de tărie interioară. Blândețea cu care mă apropii, tonul blând cu care vorbesc, atitudinea binevoitoare pe care o am adesea față de cunoscuți și prieteni doresc să fie atitudinea cu care doresc să îi onorez și pe cei care sunt cei mai apropiați mie.

Blândețea dă aripi. Blândețea comunică nemulțumirea pe un ton mai ușor de digerat. Blândețea înseamnă, de foarte multe ori, că nu pun presiune pe cei din proximitatea mea pentru ca ei să facă după cum eu doresc. Blândețea nu jignește. Nu rănește. Nu trimite săgeți reci și otrăvite spre inimi vulnerabile.


Suntem diferiți, avem păreri diferite, avem perspective diferite și le putem comunica brutal, încercând să ne impunem punctul de vedere sau le putem comunica pe un ton blând, având răbdare unul cu altul, căutând să ne înțelegem cât mai bine punctele de vedere.

Războiul inițial se poate transforma oricând în discuții pașnice atunci când e prețuită blândețea.