Ce este nemulțumirea? Ce este critica? Este vreuna din ele benefică unei relații? Este vreuna din ele periculoasă interacțiunilor din viața de cuplu?

Nemulțumirea este orice formulare în care unul din parteneri îi comunică celuilalt partener un lucru care l-a deranjat. „Ea nu prezice nici o consecință negativă pe plan marital” zice Gottman (1999). Nemulțumirile pot fi formulate astfel„ M-a durut că seara trecută nu ai vorbit cu mine deloc. Atunci când am fost în vizită la ai tăi.” sau „Așa de mult mi-ar fi plăcut să mă ții în brațe în timpul filmului…” sau „Sunt foarte supărată că nu am primit nici un cadou de Ziua femeilor… Toate colegele s-au lăudat toată ziua cu cadourile pe care le-au primit ieri”.

E necesar ca nemulțumirile să fie rostite în relațiile maritale. O stocare a mai multor plângeri de felul celor descrise mai sus nu are efecte pozitive. Fie din frica de a nu părea o persoană care se plânge mereu, fie din dorința de a nu strica atmosfera pozitivă a relației, fie pentru că nu se simt îndreptățiți să își spună nemulțumirea sau durerea (datorită educației din familia de proveniență) oamenii preferă să tacă. Ei tac, nu își spun durerea, dar odată ce ea crește, explodează. Iar forma în care va fi transmisă nemulțumirea va fi foarte diferită, explozivă. Corozivă relației.

În acest moment vorbim despre critică. Critica poate lua, initial, forma unei nemulțumiri, dar va continua cu învinuirea țintită a celui spre care e îndreptată„M-a durut că seara trecută nu ai vorbit cu mine deloc. Atunci când am fost în vizită la ai tăi. Ești ca și părinții tăi: te gândești doar la tine, la nevoile tale! Ceilalți de lângă voi pot să sufere până mor, că nu îi băgați deloc în seamă!”Critica, așa cum observați în exemplul anterior, începe cu o situație specifică pe care o generalizează.

Formulările de tipul „Tu niciodată….” sau „Tu întotdeauna…” sunt tipuri de formulări critice.„Ție niciodată nu îți pasă de mine…” este critică, pe când nemulțumirea ar suna:„Am impresia că nu sunt important pentru tine. Am impresia că ideile mele ți se par prostești. Aș dori să vezi că am și idei bune”. Un alt exemplu de critică :„Tu întotdeauna faci numai cum vrei tu, fără să întrebi pe nimeni…”, pe când varianta de comunicare a nemulțumirii ar suna: „Știi, mi-ar place tare mult să mă întrebi care îmi este părerea. Așa mi-ai arăta că sunt o persoană importantă pentru tine. Nu mă refer la lucrurile mărunte. Mă refer la deciziile majore, care țin de familia noastră. Atunci când îmi ceri părerea simt că mă prețuiești. Mă simt iubită”.

Pentru ca o exprimare să devină o critică – ceva e cu siguranță greșit la celălalt, ceva ce ține de personalitatea lui, de felul lui de a fi- e suficient să fie folosite și aceste tipuri de formulări:„Cum poți să îmi faci una ca asta?”, „De ce ești așa de enervantă?”, „De ce te comporți așa, ca un nesimțit?” , „Care e problema cu tine?”, „Cât de egoist/ă poți fi?”, „De ce ai face una ca asta?” (Gottman, 1999).

O plângere folosește cel mai des formulări de tipul „Eu mă simt” sau „M-am simțit” sau „Mi se pare”, exprimând stările emoționale negative interioare. Criticile sunt îndreptate cu claritate spre celălalt: „Tu…” sau „Ție…”, indicând spre faptul că există o problemă de caracter la celălalt. Critica va determina de cele mai multe ori o reacție de apărare din partea celui care se simte acuzat sau învinuit. Critica transmite: „Tu ești de vină! Tu și numai tu!”. Nemulțumirea comunică:„ Știi, mi s-a părut că…și mi-aș dori …”. O reacție de reparare sau de corectare e mai ușor de oferit când e adresată o nemulțumire. În urma unei critici urmează reacția defensivă, care nu este doar o reacție de apărare, ci și una de atac (asemenea criticii).