Viața de cuplu poate fi una devastatoare sau încântătoare. Evident, există mii de tonuri între cele două extreme. Deși cu toții (sau majoritatea) dorim să ne simțim, în cuplu, iubiți, respectați, să comunicăm cu ușurință, să simțim că soțul/soția ne susține în împlinirea viselor, să ne încredem unul în celălalt etc., realitatea e una dură.
De multe ori ne târâm pe coate. De parcă ne-am trăi viața de cuplu pe un teren minat, într-o veșnică atmosferă de război.
Cui i se datorează discrepanța dintre vise și dorințe și realitatea de zi cu zi? Altfel spus, cine este vinovatul sau cine sunt vinovații?
Haideți să privim împreună la o atitudine din inima noastră care atrage după sine bucuria sau tristețea în doi. E vorba de atitudinea cu care ne privim, fiecare din noi, partenerul: este el concurentul meu în tot ceea ce întreprindem și realizăm împreună sau este coechipierul meu? De multe ori credem că suntem colegi de echipă, însă lucrurile stau altfel în realitate: competiția este acerbă.
Credem și zicem că muncim fiecare pentru a aduna bani pentru a ne asigura un trai bun: mâncare cât mai sănătoasă, educație aleasă copiilor noștri, cât mai multe vacanțe sau minivacanțe, 2 mașini în loc de una, locuință mai spațioasă, mai modernă etc. Și nu e rău acest lucru.
Însă, în zbaterea de zi cu zi, din dorința de a realiza vise comune, există riscul să ne trezim într-o competiție vie. Înflăcărată. Cine aduce mai mulți bani în casă? Cine muncește mai mult? De ce câștigi doar atât? De ce te lauzi că tu câștigi mai mult? Și conflictele sunt stârnite…
Privindu-ți soțul sau soția ca fiind cel mai bun coechipier, ca pe aliatul numărul 1, ca punctul de sprijin în ciuda relațiilor colegiale, de familie extinsă sau de bussiness, relații haotice și reci, trăind o relație de prietenie solidă…realizezi că nu mai ești singur în mijlocul războiului numit adesea „Viața pe pământ”.
Cred cu tărie că prietenia dintre soți, intimitatea care se poate suda pe prietenia aceasta, apropierea de nezdruncinat între 2 ființe umane imperfecte EXISTĂ.
Mărturie vie stă mulțimea de cupluri care se declară fericită – acești soți sunt fericiți să râdă împreună, să glumească împreună (nu unul pe seama celuilalt), sunt binevoitori unul cu celălalt chiar de sunt extrem de diferiți în felul de a gândi și de a lua decizii, sunt mai mult blânzi unul cu celălalt decât aspri, luptă împreună pentru binele celuilalt și al familiei și al comunității de care aparțin, se încred cu tărie unul în celălalt, se susțin reciproc în împlinirea viselor, se apără unul pe celălalt, își deschid inima cu ușurință unul față de celălalt, își cer iertare cu repeziciune pentru că starea de bine dată de relația lor bună le conferă un confort pe care îl protejează intens.