Muncă. Trudă. Înalte standarde. Înalte performanțe atinse. Consum mare de energie. Epuizare. Vă sună cunoscut?
În zbaterea zilnică pentru performanțe recunoscute, pentru validare din partea celor din jurul nostru, în lupta continuă de a impresiona, de a fi pe placul celor din jur, pe lângă starea de bucurie și tristețe asociate succesului și dorinței de succes, mai avem timp și de altceva? Mai are rost să căutăm și altceva? Cum zice englezul „Is there something more?” Mai există vreo altă bucurie care să ne aline inimile?
Eu cred cu tărie că bucuria de a avea persoana iubită lângă tine este o bucurie mult mai mare decât satisfacția oferită de munca depusă sau de succesele obținute. Când ești iubit cu o dragoste care îți alină durerile inimii (dureri provocate de insuccese de exemplu) ai găsit o comoară. Legătura dintre doi oameni care abia așteaptă să se întâlnească după o zi obositoare de muncă ajunge să fie mai prețioasă decât cele mai mari comori.
În urmă cu câteva zile am urmărit un documentar la televizor despre vârsta a 3-a. Ce poate fi interesant la niște bătrâni, veți zice? Sunt doar niște persoane într-un stadiu avansat de degradare trupească. Daa, adevărat! Însă una dintre cele mai remarcabile concluzii ale documentarului era că în aceste trupuri aproape expirate există o inimă dulce, dulce, drăgăstoasă.
O capacitate remarcabilă de a iubi, de a oferi iubire și grijă și atenție și răbdare și bunătate. Atunci am înțeles de ce bunicii își iubesc atât de mult nepoții…nu așteaptă nimic de la ei. Doresc doar să îi copleșească cu iubire. Pe lângă iubire, zicea un bărbat la 88 de ani, a căpătat și înțelepciune. „ Sunt o bufniță înțeleaptă!” glumea acesta.
Întrebarea mea e următoarea: De ce să așteptăm până suntem pensionari, când nu mai avem putere extraordinară de a munci și nu prea mai putem excela într-un domeniu sau altul? De ce să așteptăm până când împlinim 60 de ani pentru a ne manifesta constant iubirea față de soții și soțiile noastre?
Gesturile mici de tandrețe, vorbele blânde, ochii strălucitori și urechile ciulite atunci când partenerul sau copilul își deschide inima, zâmbetele largi și râsetele sănătoase împreună NU SUNT O UTOPIE! Credeți-mă! Toate acestea trebuie să devină PRIORITATE pentru a gusta bucuria și fericirea în familie.
Vă îmbrățișez, oameni faini!