Îmi este foarte ușor să stau cufundat în gândurile și simțirile mele. De multe ori, de cele mai multe ori, îmi place să stau mai mult în lumea mea. Acolo găsesc liniște.
Iar când vii tu, prietenul meu, cu gândurile, ideile tale, liniștea-mi se tulbură. Liniștea și calmul interior se deranjează „de la zumzetul” cuvintelor și durerilor tale. Și atunci îmi vine să spun STOP„zumzetului” tău. Pentru că îmi e mai bine și nespus mai confortabil să stau în liniștea mea.
Dar aleg să ascult. Ascult „zumzetele” tale. Pentru că binele tău e important pentru mine, prietenul meu. Pentru că tu ești important pentru mine. Și te ascult. Iar „zumzetul” tău se transformă în susur blând de izvor. Clar, limpede. E vocea gândurilor și simțirilor tale. Simt cum susurul acesta mă îmbogățește. Simt cum legătura dintre noi sporește. Se întărește.
Pentru că te prețuiesc, de aceea te ascult, prietenul meu, prietena mea, soțul meu, soția mea, copilul meu, părintele meu, fratele meu, colega mea… Ești prețios pentru mine! Ascultând sunetul universului tău mă simt mai bogată. De-a dreptul încântată!
Ce bogăție să te cunosc! Ce bogăție să te ascult!
BB