iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti - E bine să ne iubim pe noi înșine? Trebuie ca dragostea mea să fie îndreptată exclusiv spre exterior?

E bine să ne iubim pe noi înșine? Trebuie ca dragostea mea să fie îndreptată exclusiv spre exterior?

Eu cred în principiul iubirii de sine anterior iubirii oferite într-o relație. Dar hai să mă explic. Iubirea de sine nu o identific cu egocentrarea. Cu întoarcerea spre propria persoană și cultivarea unei iubiri exclusive de sine. Nu. Mă refer aici la atitudinea de a fi blând cu propria persoană – dacă ai greșit, asta este, treci mai departe, te ierți, nu ești aspru vis-a-vis de performanțele tale.

Mă refer la atitudinea de bunătate față de propria persoană –  aceasta este atitudinea opusă criticii constante adresată de noi înșine propriei persoane.

Nu știu dacă realizați, dar răutatea și asprimea îndreptată asupra propriei persoane seamănă cu autosfâșierea. Sau cu înjunghierea propriei inimi. Adesea, pentru că dorim să atingem obiective înalte, tragem de noi, ne certăm, ne disprețuim propria inimă. Când ea urlă, nu îi dăm crezare. Când trupul urlă că e obosit, îi zicem: „Hai că mai poți!”. Depășim, adesea, limita bunului simț când e vorba de propria persoană. Ne neglijăm, ne amânăm, ne reducem la tăcere strigătele. Devenim surzi.

Pe de altă parte, cel focalizat pe sine își zice în inimă:„Sunt superb! Soarele se oprește din mers când trece pe strada mea! Sunt o minune! Cu toții ar trebui să îmi vadă frumusețea și să mă admire!”… Chiar dacă ar admira, la rândul lui, o altă persoană, ar face-o pentru scurt timp. Ființa sa i se pare irezistibilă când e vorba de admirație.

Exagerez, evident. Poate am reușit să vă smulg și un zâmbet (dacă am reușit, mă bucur!). Majoritatea dintre noi ne situăm între cele 2 extreme. Extrema aversiunii față de sine și extrema focalizării exclusive pe sine.

Și atunci care ar trebui să fie ATITUDINEA potrivită față de mine, atitudine care să denote grijă față de nevoile și dorințele mele, față de durerile mele, față de bucuriile mele? Să ascultăm semnalele venite din interior legate de oboseală și să luăm o pauză.

Să ascultăm semnalele venite dintr-o inimă rănită, pe care să o alinăm cu multă grijă și cu multă răbdare, dacă rezultatele în muncă nu au fost pe măsura așteptărilor:„ Am greșit? Asta e! Sunt doar un om! Mâine voi încerca să fac mai bine. Dacă nu îmi iese, nu e capăt de lume!” Sau poate s-au enervat toți prietenii tăi pe tine… Simți tensiunea în aer…Le ceri iertare și gata!

Bucurându-te de propria persoană, acceptându-te ca ființă fragilă, înțelegându-ți lumea interioară, vei reuși să înțelegi mai ușor lumea interioară a iubitului tău/iubitei tale.

Vei reuși să te bucuri de frumusețea sa interioară și să te minunezi chiar. Vei reuși să fii mulțumitor pentru persoana care se află lângă tine. Fiind blând cu tine, vei fi mai blând cu iubitul sau iubita ta. Fiind îngăduitor cu tine, îți va veni mai ușor să oferi îngăduință celuilalt.

Iertându-ți greșelile, inexactitățile, imperfecțiunile, manifești față de tine acceptare și iubire. Vei reuși, astfel, să oferi soțului sau soției tale iertare și acceptare și iubire.

Dragilor, vă îndemn, deci să oferiți cât mai des iubire!

Iubire pentru propria persoană și pentru cei din jurul vostru!

BB